aseara intr-un focus grup:
„frumos, foarte frumos a scris agentia”
oamenii inteleg, e treaba noastra sa-i ducem mai departe, sa nu-i bombardam cu informatie… sa-i facem sa vrea, sa simta, sa creada, sa spere…e treaba noastra sa-i facem sa reactioneze. simpla informatie e perceputa, stocata si folosita atunci cand apare nevoia. dupa care dispare orice asociere cu vreun brand, produs sau idee…
N-am să vorbesc despre criză, deja e mult prea dezbătut subiectul, ci mai degrabă despre una dintre consecinţele crizei: nevoia crescută de research. Nevoie, de altfel, justificată, mai ales acum, când dacă tot comunici, ţi-ai dori să fii sigur că nu o faci greşit.
Atât doar că de aici riscăm să ajungem la următoarea problemă: research-ul ca metodă de disaster check, luat ca literă de lege şi interpretat ad litteram.
s-a discutat destul de mult in ultima perioada ca research-ul romanesc are o problema, mai ales atunci cand vine vorba de research calitativ…ca am vazut tot felul de rapoarte de research facute pe clienti diferiti, cu obiective diferite si totusi foarte asemanatoare e iarasi un fapt ingrijorator…insa explicatia parea sa fie ca metodologia este una invechita si ca din diverse motive agentiile de research aplica over & over aceeasi reteta…
insa daca e asa cum scrie azi in gandul…atunci e groasa. foarte groasa!
ori cineva a avut de platit o polita la brennan research, ori…
DraftFCB Hamburg au lansat 2 filmulete despre cum se omoara ideile in focus grupuri. discutia legata de pretestarea creatiei e mai veche si ultimul moment mai incins a fost in octombrie anul trecut cand se discuta mult legat de experimentul facut de Arnold care au luat 1984, l-au transformat in animatic si l-au bagat in focus grup. cam cel mai ok post pe tema a fost asta al lui Simon Law.
si in cazul filmuletelor facute de draftfcb, foarte fun de altfel, cred ca ideea pana la urma e cam aceeasi. nu sunt un fan al pretestarii si pot da foarte usor multe exemple celebre care ar fi picat cu brio. dar daca tot trebuie facuta (da, sunt cazuri in care trebuie si gata) atunci macar sa avem grija ce intrebam, cum intrebam si mai ales cum interpretam. sub nici o forma nu ar trebui sa conteze ce cred oamenii despre o idee ilustrata printr-un animatic. sau cum ar imbunatati-o, ce le place si ce nu le place. singurele lucruri care conteaza cu adevarat sunt reactiile spontane si daca mesajul este inteles. altfel vom avea parte de tot felul de rapoarte de research care ne recomanda sa indulcim drama, sa mai umblam la culori etc…
pe de alta parte, John imi povestea de o agentie din UK care testeaza conceptele si le implementeaza doar pe cele care au majoritar reactii negative; rationamentul fiind acela ca oamenii se raporteaza la cliseele categoriei/ industriei atunci cand isi dau cu parerea in grupuri si daca reactioneaza pozitiv la ceea ce vad asta inseamna ca e ceva ce au mai vazut deja si cel mai probabil nu vor observa spotul atunci cand ajunge pe tv…sau daca-l vor observa oricum nu va avea cine stie ce impact.
flying over the cuckoo's nest 